Cum funcționează

Ce vezi tu

Catalogul activității se completează în timp real, fără să reîncarci pagina. Fiecare rând are numele scris de student și ora exactă a înscrierii, iar deasupra listei stau trei cifre: câți s-au înscris, câți au un semnal și câți au fost adăugați de tine. Într-o grupă mare, căsuța de căutare îți spune într-o secundă dacă un anume nume e deja în listă.

Poți șterge un rând greșit oricând, iar dacă un student îți spune că telefonul nu a mers, îl adaugi manual dintr-un clic. Rândul rămâne marcat ca adăugat manual, ca să știi peste o lună de unde a venit.

Ce schimbă lista studenților

Până aici, catalogul se construiește singur: cine scanează intră în el, cu numele scris de el. Dacă încarci lista oficială a cursului, dintr-un export Moodle sau dintr-un tabel de la secretariat, fiecare înscriere este căutată în ea. Catalogul arată atunci numele din listă, nu ortografia de moment, iar la fiecare activitate poți vedea cine lipsește, ceea ce fără listă nu are cum să existe: o aplicație care nu știe cine ar fi trebuit să vină nu poate spune cine nu a venit.

Tot tu alegi ce se întâmplă cu cineva care nu e în listă. Implicit intră în catalog ca oricare altul, cu un semnal care spune că nu l-am găsit. Dacă preferi, poți cere ca aceștia să fie ținuți în așteptare: prezența se înregistrează oricum, dar nu intră în contor și nu apare pe perete până nu o accepți tu. Nicio variantă nu refuză pe cineva la scanare.

Cum pui o întrebare sălii

În afara prezenței, aplicația face un singur alt lucru: îți dă un sondaj. Scrii întrebările o dată, fie pe rând într-un formular, fie lipind un text - o întrebare pe rând, variantele cu liniuță în față, [1-5] pentru o scală și [text] pentru răspuns liber - și vezi ce a ieșit înainte să se salveze ceva.

Un sondaj nu ține de un curs anume. E al tău, îl deschizi la ce oră vrei și îl pui din nou la anul. Când îl deschizi, primești un cod pentru videoproiector, care se schimbă la fiecare 30 de secunde, exact ca cel de la prezență: răspunde cine e în sală, nu cine a primit linkul pe grup. Studentul scanează, vede toate întrebările pe o singură pagină și trimite o dată. Poate sări peste oricare dintre ele - un formular care refuză să plece fiindcă a treia întrebare a rămas goală ți-ar pierde și răspunsurile la primele două.

Cât e deschis, peretele arată numele sondajului și numai numărul de răspunsuri. Nu întrebările, și nu cum se împart răspunsurile: cine n-a răspuns încă și vede că șaptezeci la sută au ales B alege B. Când închizi, apar rezultatele - pe perete, pe ecranul tău, și într-un fișier Excel.

De aici vine partea care merită folosită: poți pune aceeași întrebare a doua oară, după ce ai lăsat sala să discute două minute în bănci. Sunt două rulări ale aceluiași sondaj, rămân separate, și se vede ce a schimbat discuția - care e, de obicei, mai interesant decât primul rezultat.

Cu nume sau anonim, alegi tu, la fiecare sondaj în parte. La unul cu nume vezi cine ce a răspuns, la fel cum vezi cine a fost prezent, iar studentul își vede numele pe formular înainte să trimită. La unul anonim nu se salvează numele, adresa IP, tipul de browser, identificatorul telefonului și nici ora răspunsului; ce împiedică un al doilea răspuns de pe același telefon este o cheie care nu duce înapoi la nimeni, iar la închidere se șterge și ea. Nu rămâne o listă ascunsă, fiindcă nu se scrie niciuna. Telefonul îi spune studentului, sus pe formular, în care dintre cele două se află.

Alegerea se blochează la primul răspuns: un sondaj început anonim nu poate deveni nominal la mijloc, când oamenii au răspuns deja crezând altceva. Un singur lucru nu poate repara nicio bază de date - într-o sală de opt oameni cu două variante, rezultatul agregat spune aproape de la sine cine ce a ales.

Tot de la primul răspuns, întrebările nu se mai pot schimba - altfel răspunsurile deja date ar arăta spre alte variante. Textul se corectează oricând; pentru o variantă nouă, faci o copie a sondajului.

Ce vede studentul

Studentul scanează codul cu aparatul foto al telefonului. Se deschide o pagină în browser, nu o aplicație de instalat: numele cursului, al activității, un formular scurt și un buton. Îți scrie prenumele și numele, alege inițiala tatălui și grupa, iar la cursurile a căror listă conține mărci mai are un câmp pentru marcă. Numele sunt singurele obligatorii. Nu are cont, nu are parolă și nu i se cere adresa de email.

De la scanare are 5 minute să trimită formularul, iar un contor îi arată cât i-a mai rămas. Dacă a mai folosit aplicația de pe același telefon, câmpurile îi apar deja completate: ce a scris data trecută stă în cookie-uri pe telefonul lui, câte unul pentru fiecare câmp, și nu pleacă nicăieri altundeva.

Ce se vede în sală

Peretele este o pagină separată, gândită pentru videoproiector: fundal închis, pentru o sală în semiîntuneric, și text destul de mare cât să se citească din ultima bancă. Arată codul, cât timp mai e valabil, numărul de înscriși și, alături, ultimele nume înregistrate.

Lista aceea de nume nu e decor. Cine se înscrie pentru un coleg absent o face în fața întregii săli, iar asta descurajează mai bine decât orice verificare automată. Peretele se deschide cu un link semnat, pe care îl salvezi o dată pe calculatorul din sală: linkul nu e afișat niciodată pe ecran și nu cere autentificare, așa că mașina de la proiector nu ține niciodată contul tău deschis.

La final

Descarci cursul întreg, în Excel sau în CSV, dintr-un singur buton: fișierul Excel are câte o filă pentru fiecare activitate, plus una cu lista studenților dacă ai încărcat una. Raportul arată pentru fiecare student la câte activități a fost și în ce procent din total, cu numele grupate indiferent cum a scris cineva majusculele de la o săptămână la alta.

Dacă ții cursul împreună cu un coleg, îl adaugi la curs după adresa lui de email și vede exact ce vezi și tu: activitățile, cataloagele și exporturile. Pentru un semestru întreg poți genera toate activitățile dintr-o dată, la interval de o săptămână, după ce vezi lista de date propusă.

Când ceva nu merge

Nicio verificare automată nu respinge un student. Dacă aplicația observă ceva neobișnuit (două nume de pe același telefon, același nume de două ori), marchează rândul cu un semnal și te lasă pe tine să decizi. Un student prezent care primește „absent” este o greșeală mai gravă decât una trecută cu vederea.

Dacă un student apasă exact în secunda în care codul se schimbă, înscrierea funcționează oricum: serverul acceptă și codul anterior, nu doar pe cel afișat în acel moment. Restul situațiilor (telefon fără semnal, cod fotografiat și trimis pe grup, două nume de pe același telefon) sunt în întrebările frecvente, iar semnalele sunt explicate pe larg în ghidul despre semnale.