De ce
De ce
Prezența trebuie ținută oricum. Întrebarea e cât din curs costă asta și cât de mult se poate baza cineva pe hârtia care rămâne la final.
Zece minute pe care nu le mai ai
Strigarea catalogului la o grupă de o sută de studenți consumă zece minute din fiecare curs. Într-un semestru de paisprezece săptămâni sunt aproape trei ore: un curs întreg, plus schimbarea de ritm de fiecare dată când te oprești din predat ca să citești o listă.
Lista semnată pe hârtie e mai rapidă, dar are propriile costuri. Circulă prin sală în timp ce vorbești, ajunge la ultima bancă pe la jumătatea orei și se semnează și pentru colegii care nu au venit. Se pierde, se udă, iar la final cineva o transcrie într-un tabel, de obicei seara, de obicei tu.
Ce înlocuiește
„La oră” înlocuiește ambele. Proiectezi un cod, continui cursul, iar catalogul se completează singur în timp ce vorbești. Durează cât un slide și pleci de la curs cu datele deja în format electronic: fără transcriere, fără teanc de foi de păstrat până la finalul semestrului.
Codul se schimbă la fiecare 30 de secunde. Nu ca să prindă pe cineva, ci ca o fotografie trimisă pe grupul de WhatsApp să nu mai fie utilă până ajunge la destinatar. Este o piedică proporțională: îngreunează înscrierea de la distanță fără să pună pe nimeni în situația de a dovedi că a fost prezent.
Ce nu promite
Aplicația nu verifică identitatea celui care scanează și nu are cum. Un rând din catalog nu este, prin el însuși, dovada că o persoană s-a aflat fizic într-o sală. Dacă un student scanează pentru un coleg absent și îi scrie numele, înregistrarea se face.
Ce face aplicația e să observe ce poate observa și să îți spună: același telefon a înscris două nume, același nume a apărut de pe alt telefon, mai multe înscrieri au venit de la aceeași adresă în același minut. Sunt semnale, nu verdicte. Niciunul nu respinge o înscriere, fiindcă un student prezent care primește „absent” este o greșeală mai gravă decât una trecută cu vederea. Ce înseamnă fiecare semnal e explicat în ghidul despre semnale.
Iar peretele proiectat arată ultimele nume înregistrate, la vedere. Descurajarea care funcționează cu adevărat într-o sală de curs este socială, nu tehnică: nimeni nu se înscrie pentru altcineva când numele apare pe ecran, în fața tuturor.
Unde rămâne răspunderea
La tine. Tu decizi ce înseamnă o prezență, tu ștergi un rând contestat întemeiat și tu le spui studenților, înainte de prima scanare, că prezența se înregistrează electronic. Aplicația e un instrument de evidență, nu un arbitru. Ce reține și cine vede datele scrie în politica de confidențialitate, iar dacă vrei varianta practică, e în ghidul despre date.
De ce e gratuit
Pentru că e un proiect personal, scris pentru o nevoie reală, nu un produs cu plan de vânzare. Asta are și partea ei mai puțin plăcută: nu vine cu garanția că va merge neîntrerupt. Exportă catalogul la sfârșitul fiecărui semestru și ai datele la tine, orice s-ar întâmpla cu serviciul. Povestea completă e pe pagina despre proiect.