Prezența la grupe mari

Pregătirea, o singură dată

Peretele se deschide cu un link semnat, care nu se schimbă în timp. Deschide-l o dată pe calculatorul din sală și salvează-l la favorite: data viitoare e un clic, nu o autentificare. Tocmai de asta calculatorul de la proiector nu are nevoie să țină contul tău deschis — și nici nu ar trebui, fiind o mașină pe care o folosește toată lumea.

Tratează totuși linkul ca pe ceva privat: cine îl are poate afișa codul. Pune-l pe calculatorul din sală, nu într-un mesaj către studenți.

Unde pui codul

Pe ecranul mare, singur, cât mai devreme în oră. Pagina e gândită pentru asta: fundal închis, pentru o sală în semiîntuneric, și un cod care ocupă o bună parte din ecran. Dacă ai două proiectoare, pune-l pe cel dinspre fundul sălii — cei din primele rânduri se descurcă oricum.

Codul e desenat cu puține pătrățele intenționat: adresa dinăuntru are în jur de patruzeci de caractere, iar un cod cu mai puține pătrățele se prinde de la distanță mai mare și de camere mai slabe. Diferența asta se vede exact în ultimele rânduri.

Cât timp are un student

Codul se schimbă la fiecare 30 de secunde, dar asta nu înseamnă că studentul are 30 de secunde. După ce a scanat, formularul rămâne valabil 5 minute, cu un contor la vedere pe telefonul lui. Are timp să își scrie numele fără să se grăbească.

Iar dacă cineva apasă exact în secunda în care codul se schimbă, înscrierea funcționează: serverul acceptă și codul anterior, nu doar pe cel afișat în acel moment. Nu trebuie să ții codul pe ecran „încă puțin” din acest motiv.

Practic, cinci minute de cod proiectat la începutul orei ajung pentru o sută de oameni, fiindcă scanările se suprapun: nu e o coadă, toți scanează în același timp.

Telefoanele care nu merg

Într-o sută de studenți sunt întotdeauna doi-trei: telefon descărcat, fără date mobile, cameră care nu prinde focus. Nu opri cursul pentru ei. Spune-le să te anunțe la final și adaugă-i manual din catalog, dintr-un clic. Rândul rămâne marcat ca adăugat manual, ca să știi peste o lună de unde a venit.

Dacă sala are semnal prost în general, merită verificat înainte: aplicația funcționează și pe legături slabe, dar are nevoie de o legătură. Într-o sală în care nimeni nu prinde semnal, evidența manuală rămâne singura variantă onestă.

Semestrul, dintr-o dată

Nu introduce paisprezece activități pe rând. Generează-le pe toate deodată: alegi ora primei activități, durata, la câte zile se repetă și de câte ori, apoi vezi lista de date propusă înainte ca ceva să fie scris. Dacă o dată cade prost — o vacanță, o zi liberă — corectezi înainte de a confirma, sau ștergi activitatea după.

Dacă ții cursul cu un coleg, adaugă-l la curs după adresa lui de email: vede aceleași activități și același catalog, deci ora ținută de el nu ajunge într-un fișier separat. Mai multe despre asta pe pagina pentru departamente.

La finalul semestrului

Descarcă. Exportul în Excel sau CSV îți lasă datele în mână, iar raportul pe curs îți dă deja procentul de prezență al fiecărui student, cu numele grupate indiferent cum au fost scrise majusculele de la o săptămână la alta.

Merită făcut chiar dacă nu ai nevoie de fișier imediat: serviciul e gratuit și e un proiect personal, fără garanție de continuitate, iar un export la sfârșit de semestru e tot ce trebuie ca datele să fie și la tine. Ce se întâmplă cu fișierul de acolo încolo e în ghidul despre date.